Vulnerabila

Ce e cu zumzaitul asta deranjant..aa..am uitat..gandurile mele iar sunt in razboi!

Am simtit cum degetele lui pline de pasiune imi patrundeau parul meu , tragand parca de fiecare particica a sentimentelor ce le purtam pentru el?! da, el..nelipsitul el...cel care ma va face intotdeauna vulnerabila..pentru ca sunt controlata de privirea aceea ce ma poate urmari ore in sir chiar daca nu mai esti langa mine, de parfumul acela ce patrunde in hainele mele, dorindu-mi sa nu mai dispara..si totusi se duce..si astept sa-ti vad iar privirea..sa simt ca nu s-a schimbat nimic, mereu am avut nevoie de confirmari, de siguranta..dar ce sa-mi oferi tu? Esti atat de confuz in ceea ce ma priveste , te simt..dar eu ...eu iti ador mainile reci pe gatul meu subtire, iti ador copilaria de care dai dovada...imi place cand ma strangi atat de tare incat  abia mai pot respira..si numai gandul ca stiu ca are cine sa ma incalzeasca cand frigul  toamnei de la ora 22:00 devine dusmanul nostru ma incanta...probabil in asta consta vulnerabilitatea mea. Devin dependenta de anumite gesturi..de anumite amintiri care nu-mi dau niciodata sansa de a renunta.