Imi pare rau

Te rog dispari,  incerc deja de cateva saptamani si tu chiar nu vrei sa pleci...ce pot sa fac..eu sunt motivul pentru tacerea asta rece..incerc sa ma detasez de ce s-a intamplat, dar cu trecerea timpului ma simt din ce in ce mai vinovata..Mereu m-am gandit ca atunci cand o sa ai lacrimi in ochi eu o sa fiu acolo sa ti le sterg pe toate, dar cum sa le mai pot sterge cand eu sunt motivul distrugerii tale? Poate e totul in mintea mea..poate tu esti bine, dar am presimtirea asta ciudata ca ti-e greu..si eu...am ajuns sa fiu plina de regrete.Personalitatea mea in asta consta..regrete adunate din prima clipa  de cand am considerat ca am facut pasul gresit si crede-ma..ca pasul acela gresit a fost  facut acum ceva timp. Mi-e greu sa nu ma judec, sa nu ma critic pentru ce am facut....stiam ca o sa te schimbi, dar nu stiam ca o sa-mi lipsesti asa mult..imi pare rau ca am renuntat, dar stiu, cuvintele astea 3 nu ajuta cu nimic..asa ca m-am oprit, nu o sa le mai spun.